Dimieața aceasta spre deosebire de altele, părinții s-au trezit înaintea mea… m-au lăsat să dorm în continuare, mi-au proptit câteva perne în jurul meu… și nimic nu prevestea evenimentul neplăcut, când dintr-o dată s-a auzit o bubuitură aka „detunătură înnădușîtă” 🙂 și aici am înțeles că am aterizat de pe pat pe podea! 😀

Părinții cred că cu viteza luminii au ajuns în cameră la mine! 🙂 Eu cred că ei pot ușor lua medalia de aur la ”sprint sau alergări la viteză” 😀

Dar e bine tot ceea ce bine se termină! Eu sunt OK! nu am pățit nimic!!! 😉

Cum se zice așa cresc bebelușii!!! 😉

Iată că după asta, mama îmi dădea sfaturi cum să procedez când mă trezesc și sunt singurică în cameră! 😀

http://www.youtube.com/watch?v=doHbfUOz6Nk

PS: asta Adelina m-a deocheat! Cu o seară înainte de asta, ea a postat pe FB un link cu ”12 открытий, которые ты сделаешь, став отцом” și acolo era punctul „5. Не все зависит от тебя
Когда ты случайно уронишь ребенка (не “если”, а именно “когда”), ты будешь молиться, чтобы все закончилось хорошо. Даже если не знаешь ни одной молитвы и никогда ни в кого не верил.”

PPS: Adelina, we are joking! We love you! 😀