Habana, capitala Cubei

Am avut plăcuta ocazie să vizităm capitala Cubei, Habana (corect e Habana și nu Havana). Am luat un tur cu șofer și ghid pentru o zi întreagă. Am călătorit cu un Chevrolet din anul 1957, vedeți în fotografii. Am vizitat multe locuri din capitală. Desigur, se simte stilul colonialist spaniol mixat cu cultură socialistă și influiență engleză. Emoții diverse.

Capitala este frumoasă – cel puțin așa impresie ne-a lăsat nouă. Abia acasă ne-am dat seama că am fotografiat locurile frumoase arhitecturale și am trecut cu vederea sărăcia din Cuba… Eiii, dar nu credem că se schimbă multe până la următoarea vizită, cu regret, așa că lăsăm scopuri pentru următoare vizită. Alăturat găsiți galeria foto.

Cadou de Crăciun lui tati!

Anul acesta Moș Crăciun a venit în oespeție la noi mai devreme! 😀 Așa e anul acesta plin de surprize plăcute! Iată ce-a primit Radu în dar dacă-a fost cuminte în 2014! 😀

La săniuș

Iată c-a venit timpul pentru prima mea săniuță! Un pic mi-i frică să nu cad din ea, dar îmi place să mă dau cu sania! Așa că am mers nu departe de casă, unde s-a amenajat un delușor special pentru a se da cu sania!

Și vai! ce scandal fac dacă mami se așează în sania mea! Sania mea – e numai pentru mine, Vivi! 😀

https://www.youtube.com/watch?v=hnkvvGEstvE

https://www.youtube.com/watch?v=brQ3wgKKyhg

https://www.youtube.com/watch?v=QOoALsTMBQk

 

7 ani

7 ani de când mami cu tati au făcut cunoștință! Ei au mers să sărbătorească acest eveniment în oraș, iar pe mine m-au lăsat pe mâini bune, Snejanei cu iulic și Ginei cu Anatol! Va rămâne un secret pentru părinți dacă m-am purtat bine sau nu! Cert e că ei și-au adus aminte de tinerețe! 😀

”Aleco!”

Am inventat un cântecel: „Aleco! Aleco!”… Mami și tati presupun că eu cânt ceva în rusă, de genul: „Далеко, далеко!”… La grădiniță, educatoarea zice că eu cânt „С Новым Годом!”, căci anume la cest cântecel eu tare iubesc să dansez… Cine știe oare ce cânt eu?! 😀

Cert e că în fiecare seara mă zbânțui și îl cânt! Mai ales îmi place la Sergiu și Cristina în ospeție, căci ei îmi dau voie să alerg la ei pe pat!